this is just to say

alta iunie, alta viata

2006-06-13T12:43:00.000+03:00

Iunie era luna in care apa raului ajungea la temperatura numai buna de scaldat si, in asteptarea vacantei, mergeam la scoala cu costumul de baie sub uniforma si de-acolo direct la rau pana se lasa noaptea si ne dobora foamea.

Credeam ca daca stau destul de mult sub apa o sa-mi creasca branhii ca omului amfibie si o sa fiu cea mai tare la prinsa pe sub apa.

Inotand pe spate in mijlocul raului priveam la norii negri grei de ploaie. Una din cele mai grozave senzatii din lume e cand inoti in timp ce ploua si apa raului devine brusc parca mai calda in comparatie cu ploaia.

muzica suna mai bine cand esti singur

2006-06-05T13:27:00.000+03:00

Mie cel mai bine imi suna muzica atunci cand sunt singura, preferabil pe intuneric sau cu ochii inchisi. Cel mai greu imi e sa ma bucur de muzica pe care am ales-o eu atunci cand o asculta si alti oameni pe care nu ii cunosc foarte bine. Problema numarul 1 e ca preferintele mele muzicale se indreapta spre tristosenii, genul de-ti vine sa te tai cu lama.

In mod paradoxal, cu cat e muzica mai trista, dupa o sesiune buna de ascultat si, cel mai adesea, cantat (a se citi urlat) peste, mie-mi trece tristetea si ma simt ca noua. Efectul de catharsis. Din cate am observat insa, altii nu sunt deloc de aceeasi parere cu mine. Aveam la un moment dat o colega camera, care m-a rugat sa-mi cumpar ori mie casti, ori ei antidepresive.

Apoi mai e problema playlistului. Nu e de ajuns ca muzica sa fie buna, ea trebuie dozata si amestecata cu grija pentru a curge firesc si a avea parte de variatie in acelasi timp.

In ultima vreme nu prea pot sa ma mai bucur de concerte, pentru ca obiceiurile proaste ale celor din jur imi distrag grav atentia. Cel mai mult si cel mai mult, ma enerveaza telefoanele. Canta omul pe scena la sentiment, publicului ii lucesc ochii, ofteaza in masa si brusc se aude Cavalleria Rusticana, suna un mobil.

In momente din astea, as vrea ca toata lumea, inclusiv oamenii de pe scena, sa se intoarca spre individul cu telefonul si sa arunce spre el cu ce au la mana, telefoane stinse, posete, sticle de apa plata, instrumente etc.

Mama lor de mobile, nu mai scapi de ele niciunde. Si cand te gandesti ca acum cativa ani nici nu existau...

Lungul drum cu trenul spre casa

2006-05-30T11:54:00.000+03:00

M-au enervat mereu filmele in care oameni merg cu trenul si intalnesc oameni interesanti, schimba impresii si dezbat chestiunea vietii si a mortii. In ultimii 5 ani am facut nenumarate drumuri cu trenul traversand tara si nu mi s-a intamplat nimic senzational, nici macar placut. In ultima vreme mi-am coborat standardele si imi doresc doar oameni calmi si fara chef de vorbit despre gripa aviara, ultimele scumpiri si alte subiecte de acest fel, care sa nu scuipe seminte sau sa-si intinda masa pe bancheta si sa manance carnati usturoiati stropiti cu bere, sa se descalte si sa provoace mici holocausturi pentru ceilalti pasageri...

Am o prietena care da mereu peste personaje colorate, in sens pozitiv, pe tren... ultima data a calatorit cu un mim care tocmai se intorsese dintr-un tur al Europei si i-a povestit despre peregrinarile lui prin lumea larga, i-a aratat poze si timpul parca a zburat...

Eu in schimb, de obicei, nu primesc locul mult ravnit de la fereastra, ci pe cele de la mijloc, presata bine intre doua persoane mai ponderale decat permite un loc in tren si fata in fata cu vreun individ care, inevitabil, adoarme lungindu-si picioarele deja nepermis de lungi... Asa se face ca atunci cand, dupa ore in sir de chinuri, cobor din tren, am o figura diabolica de criminal in serie, de neinteles pentru biata persoana nevinovata care ma asteapta cuminte la gara...

supereroul mioritic

2006-05-24T14:51:00.000+03:00

cum ar fi ce-ar face si cum ar arata un super erou local?

Pai, in primul rand, ar fi exact opusul supereroului american gen batman, superman...

ar fi un tacisiinghiteman care in loc sa castige fiecare batalie ar lua-o in freza la infinit. Sau o singura data, dar bine de tot... ce ne facem insa daca are succes, ca nu mai putem face tacisiinghiteman 2, reloaded sau revolutions? fiindca tot se trage din tara lu' dracula, facem tacisiinghiteman comes back to life... ar fi un fel de kenny din southpark, oh my god, they killed tacisiinghiteman, ce facem episodul urmator?!@# Simplu! ne facem c-am uitat c-a murit...

Arma lui tacisiinghiteman ar fi stoicismul. Atunci cand afla ca Dr. Evil cel Vrancean si cu cel Ardelean pun la cale sa-l omoare, tacisiinghiteman isi cumpara loc de veci, isi sapa groapa (ca e mai eftin, ce naiba!), ii scrie o scrisoare lacrimogena de adio masii si asteapta armaghedonu' linistit uitandu-se la meciul steaua dinamo...

Orders for the summer:

2006-05-24T11:08:00.000+03:00

Read says Lemony Snicket and in this way you avoid the dangers of summer, like sun burns for instance.

I'd really like to obey.

My own orders for the summer:

Thou shall sit in the shadow.
Thou shall eat strawberries, apricots, peaches, green apples, melons.
Thou shall take shoes off, walk barefoot, stretch legs, wiggle toes, listen to Emiliana Torrini and read read read.

A swim in green clean water would also be nice for a change...

benzile desenate sunt treaba serioasa

2006-05-23T15:03:00.000+03:00

Vara trecuta mi-a picat in mana comic book-ul Maus care a luat premiul Pulitzer acum ceva vreme. Cunostintele mele in materie de benzi desenate se limitau la Pif si Doctor Strange la momentul respectiv si din pacate nu au evoluat mult de atunci incolo (desi as fi vrut).

Maus de Art Spiegelman m-a facut sa vad potentialul nelimitat pe care il au benzile desenate. E surprinzator cat de realista si impresionanta poate fi povestea unui supravietuitor al Holocaustului spusa prin imagini. Partea cea mai interesanta sta in faptul ca, desi evreii sunt reprezentati ca soareci, nemtii ca pisici, polonezii ca porci, iar americani sunt caini, seriozitatea subiectului nu e deloc afectata, din contra.

Citeam pe undeva ca viitorul romanului e graphic novel-ul si sunt convinsa ca in lume, in acest moment, se produc astfel de romane senzationale. Din pacate, prin tarisoara noastra ajunge vestea despre ele doar dupa ce au devenit filme, cum a fost cazul (cel putin pentru mine) cu Sin City, Harvey Pekar si splendoarea lui americana, V for Vendetta si asa mai departe...

Oare de-ar deschide cineva un comic bookstore in Romania, ar avea ceva clienti?

Un coleg ca Mulder...

2006-05-19T11:18:00.000+03:00

Pe o persoana foarte apropiata mie a apucat-o nostagia dupa X Files, asa ca, de voie de nevoie, am tras si eu cu ochiul la cateva episoade.

Cel mai mult mi-a placut episodul in care, printr-un fenomen ciudat, in timpul unui zbor cu avionul, Mulder face schimb de corpuri (fara voia lui, normal) cu un agent CIA. Un fel de Freaky Friday cu special agents... Mulder se trezeste in corpul unui agent trecut de 40 de ani, burtos si cu o nevasta isterica, plus doi copii adolescenti crizati, in dotare... Agentul CIA se trezeste in corpul deloc de lepadat al lui Mulder, tinerel si lipsit de obligatii, plus o colega roscata (deloc rea, daca-ti place genul cerebral), in dotare... Nu e greu de ghicit cui i-a convenit acest aranjament si cui nu...

Vazand corpul lui Mulder locuit de alta personalitate, complet diferita, mi-am dat seama ca Mulder asta e chiar baiat misto si ca faptul ca e misto nu tine de fizicul lui ci mai mult de personalitate: ii plac semintele de floarea soarelui (asta e din alt episod), are o intuitie destul de feminina, simtul umorului si nu se lasa descurajat de apucaturile adesea intepate ale colegei lui, Scully... Profilul colegului de serviciu ideal, parerea mea.

cu fata la covor

2006-05-18T14:28:00.000+03:00

miranda july iar...

sau cu fata la gazon

de-aici

pentru mine si cine s-o mai fi trezit cu fata la cearsaf azi

wishful reading list

2006-05-16T12:31:00.000+03:00

The kind of book I'd like to read on a lazy Sunday morning, laying in bed till noon with a long, black and bitter, cold coffee, open windows, sun filtered through the curtains:

This one, by Peter Carey (the only Australian author I know and like) I have the feeling would make a good train trip reading:

Yummy!

americani batrani in ploaie

2006-05-15T16:28:00.000+03:00

Pe la amiaza m-a prins ploia torentiala fix sub streasina la hanul manuc, unde se adaposteau intamplator si o grupa de pensionari americani care probabil faceau turul Europei... Se pare ca intram si noi mai nou pe harta turistica a Europei. Acum ceva vreme am vazut chiar si niste japonezi care pozau tot ce prindeau...

M-au intrigat si oarecum intristat mereu genul asta de grupuri pe care le vedeam prin zone turistice... Batrani cu ochi gri anglo-saxoni, unii adusi de spate, uneori cu bastoane, altii destul de sprinteni pentru varsta lor... dar care au cam toti o liniste si o serenitate in priviri care ii deosebeste net de batranii nostrii care sunt cam incruntati, invinsi si oarecum nedumeriti de cum s-a schimbat lumea brusc pentru ei...

Pensionarii astia americani asteptand cuminti sub streasina sa se opreasca ploia mi-au amintit de About Schmidt si de o reclama care imi lasa un gust amar, la asigurari parca, care zicea ceva de genul ca atunci cand esti tanar ai timp liber dar n-ai bani, cand esti middle aged ai bani dar n-ai timp, dar vine o vreme cand ai si timp si bani, la pensie adica...

Tare as vrea sa pot vedea Bucurestiul prin ochii batranilor astora, curatei, senini si oarecum aseptici... sa calatoresti fiind intr-o vacanta fara sfarsit, fara sa te gandesti ca te intorci la munca sau ca mai ai vreo datorie catre societate... cine stie poate ei erau chiar fericiti, asteptand sa nu mai ploua intr-o capitala est europeana, sprijinindu-se de baston...

intalniri de gradul 3

2006-05-12T16:38:00.000+03:00

cu catei...

Ieri, pe la Romana, i-am zambit unui catel fiind era simpatic, gri, ciufulit si cu ochii mari, si lui probabil i s-a parut ca ne cunoastem de undeva asa ca a facut un salt spre mine si mi-a lasat niste amprente namoloase de toata frumusetea pe maneca de la geaca... I-am explicat ca nu-l cunosc si ca, desi e simpatic foc, nu pot sa-l iau cu mine. El m-a privit dezamagit si m-a urmarit un pic pana si-a dat seama, ori ca m-a confundat, ori ca n-am unde sa tin un catel.

Chestia asta mi-a amintit de alta intalnire un pic ciudata cu un alt catel cu care am nimerit brusc fata in fata pe strada, asa cum mi se intampla adesea cu oameni. Eu am facut un pas spre dreapta sa-l las sa treaca, el a facut doi tot spre dreapta (2 fiindca are 4 picioare) si ne-am trezit iar fata in fata. Apoi am facut un pas spre stanga si catelul la fel, si tot asa pana s-a enervat si s-a uitat la mine cu o fata care zicea "hai tampito, hotaraste-te si treci odata!"

this girl convinced me

2006-05-05T15:18:00.000+03:00

that Germans can sing... Her name is Annett Louisan and she wrote the soundtrack for my day. Her sweet mellow voice and looks are misleading, the texts reveal a different, less shiny happy face of the girl.

Songs from the Second Floor

2006-05-03T13:43:00.000+03:00

A film, literally, like no other. A series of static shots. Like a special photo album containing perfectly balanced frames in which the characters move and speak. Frame, after frame, after frame, an uncanny, yet familiar atmosphere is being woven and a story becomes apparent, more of a poem than a story, actually.

A visually stunning poem about life and how hard it is to be human (to paraphrase one of the characters). Whoever doubted film is a form of art in it's own right, will reconsider after this film.

As da foc la...

2006-05-03T12:45:00.000+03:00

fotolii, banci si bancute, sezloange, banchete de masini, scaune de birou fie ele si cu rotatie, canapele, coltare si toate obiectele care iti permit sa stai pe cur...

Cat timp i-a luat lui homo ca sa fie erectus si cat de putin ia luat ca sa devina homo "sedutus"...
Ca tot au inceput aia de la vodafone sa calculeze cat timp din viata unui om sunt alocate unor activitati, ma intreb cat timp stam cu totii pe scaune...

As vrea un birou cu iarba pe jos, cer senin de-asupra, intr-o lume in care scaunele sunt interzise prin lege. Sa ma plimb cu picioarele goale prin iarba de birou si din cand in cand sa ma mai asez (tot pe iarba, normal) ca sa mai lucrez ceva.

black magic women

2006-05-02T11:58:00.000+03:00

It struck me recently that two of my favorite authors of all times have not yet been translated into Romanian (I wonder why):

Toni Morrison

Zora Neale Hurston

The sountrack for Toni Morrison's novels, especially for Jazz, could very well be:

Billie Holiday

Although they come from different periods of time, they share a similar playful optimism. Erykah Badu is my favorite sountrack for Zora Neale Hurston's writings.

Discovering these two women writers some time ago, was like a breath of fresh air for me. I thought literature had little left to offer and I was tired of depressive, blasé existential bullshit. Then they came along reminding me that great storytelling will survive as long as there are eyes that look at the world from a brand new perspective.

giraffe day

2006-05-01T13:51:00.000+03:00

I've got lots of things to do, but don't know what to start with. So I postpone everything, take a deep breath, lay back, relax and watch the giraffes, they'll tell me what to do first...

Somebody kick that giraffe out of my house...

Are you talking to me? Asked the giraffe offended.

It's not just me.

A lesson the internet teaches: whenever you like something, you're most probably not the only one.

Giraffedome anyone?

urmarindu-i pe cei ce au urmarit meciul

2006-04-28T12:40:00.000+03:00

Ce facea lumea in timpul meciului care a destramat atatea vise frumoase:

In cluburile studentesti dansante si cu alura boema mai mult sau mai putin expirata, sau cu aer urbano-alternativ, testosteronul era cat casa, de nici nu mai puteai vedea ecranul TV-ului de el... Intr-un bar mai select, unde am pus pariu ca nu se uita lumea la meci, stupefactie... lumea se uita la meci... dar lume putina, excesiv de linistita, trecuta de 30 de ani si de sex majoritar feminin...

Mereu cand sunt meciuri ale secolului, revelioane si alte manifestari de masa de acest gen ma intreb ce simt toti taximetristii, soferii de autobuze, politistii si toti cei care sunt in exercitiul functiunii la acea ora de maxima audienta...

Sincer, mie mi-ar placea sa lucrez la ocazii de-astea speciale... fiindca de distrat oricum nu ma distrez la comanda si in masa... eu ma distrez spontan, ca sa fie clar...

Inainte de a ma da batuta si de a ma indrepta spre barul (se pare inevitabil) unde salasuiau prietenii mei cei microbisti, conform unui batranel care iesea leganandu-se dintr-un bar din lipscani, scorul era 2-0 steaua...

Pana am ajuns in barul respectiv, unde ma asteptam sa fiu intampinata de figuri radioase si alte manifestari ale satisfactiei masculine... m-au intampinat pumni in mese, figuri dezamagite si oameni care isi bagau ****

"O sa planga becali si-o sa le facacase la aia cu inundatiile" zicea cineva...

a card for special friends with a sound sense of dark humor

2006-04-27T13:19:00.000+03:00

Courtesy of Brett Helquist... again...

Si-am zis verde ...

2006-04-26T16:21:00.000+03:00

Asa incep doua cantece populare romanesti, doine mai precis, cantate de Teodora Enache, via Maria Tanase, pe albumul Radacini...

Rau ma doare inima se cheama unul dintre ele, e trist rau (se recomanda asezonat cu vin rosu sec si/sau lame de ras, pentru initiati), are niste versuri genial de simple care vorbesc despre un secret pe care autoarea (nu stiu de ce dar nu-mi pot inchipui cantecul asta scris de un barbat) nu il poate dezvalui nimanui (Ce-am facut n-am facut bine / Si nu pot sa spun la nime')... ma intreb ce ar fi putut sa faca femeia aia de demult... care e secretul atat de mare, pe care nu-l poate rosti nici macar atunci cand e singura in padure si canta...

Al doilea e o Doina din Dolj... povestea unei femei care scapa de o casatorie aranjata de familie, cantandu-i zi si noapte sotului nedorit cantecele ei triste... pana cand individul se spanzura... Imi place mult idea ca tristetea unei femei obligate sa traiasca cu un barbat pe care nu-l iubeste, exprimata prin cantec, are o forta atat de mare incat devine ucigatoare...

Ce sa mai zic, cand ascult cantecele astea doua ma simt mandra ca femeile anonime care isi cantau jalea prin paduri sunt bunicile noastre si imi vine sa fac o chestie de care nu ma credeam in stare acum ceva vreme: sa citesc tratate de etnologie romaneasca... Bunicile astea aveau mult mai multa vana decat nepoatele lor de azi care se vaicaresc de dureri de inima se ouiesc si asa mai departe, dar le lipseste forta ucigatoare... noroc ca mai apare o teodora enache din cand in cand...

Prima data cand am auzit-o pe Teodora Enache a fost acum cativa ani... la Garana, un sat mic si oarecum de munte, unde se tine un festival de jazz de foarte mica anvergura... Desi era august, era un friiig, asa ca, de voie de nevoie, votca era la putere... Nu cred ca o sa-mi auda urechile prea curand ceva mai frumos decat vocea ei in noapte, fara acompaniament, in aerul rece de munte, incalzit cu aburi de votca... a doua oara cand am ascultat-o, in Bucuresti, nu a mai avut acelasi efect...

If you can't write a good song, write about a good song

2006-04-26T12:42:00.000+03:00

Nice project organized by McSweeney's, a library that knows how to address people... Write an essay about a song you like, one that makes you think or was a good soundtrack for your life at some point...

there are 2 songs I'd like to write about... let's see if I'm gonna do it...

prigoana bate filmu'

2006-04-20T10:46:00.000+03:00

Aseara am facut ceva ce de mult timp n-am mai facut... am aprins televizorul si asta fiindca am platit (impotriva vointei mele) cablul pe cateva luni in urma, dupa ce am primit o scrisoare de amenintare care zicea ca daca nu sarim cu banu' ne taie...

Si daca tot am dat banu' am zis sa si profit de serviciile premium ale firmei de cablu si sa mai vad si eu ce se mai da la televizor. Intamplator, se dadea un film pe care nu l-am vazut, desi de mult mi-am dorit, si anume Prin cenusa imperiului. M-am asezat comod, filmul m-a prins, insa tocmai cand asteptam cu sufletul la gura sa aflu finalul apoteotic al peregrinarilor celor doua personaje prin Balcanii rascoliti de Primul Razboi Mondial... vine inevitabila pauza publicitara.

Pana aici nimic anormal... doar ca pauza respectiva, in loc sa fie urmata de finalul filmului si, eventual, de generic, ea a fost urmata brusc de un anume toc sou care avea un invitat excesiv de mediatizat in ultima vreme si anume Nea Prigoana... odios individ, parerea mea...

Acum trebuie sa gasesc pe cineva sa imi povesteasca finalul filmului, ca nu mai pot dormi noaptea de curiozitate... Si data viitoare stiu ce-o sa fac cand ne ameninta aia de la cablu ca ne taie: II LAS!

the leaf is silent but it says a lot

2006-04-19T11:20:00.000+03:00

A leaf communicates through colors to whoever has eyes to listen...

Are you the favorite person of anybody?

2006-04-18T16:03:00.000+03:00

Hmmm... Good question and the title of a short film, which also has Miranda July behind it... wonder how I could get to see it...

Somebody Make July Last Longer for Miranda

2006-04-18T15:24:00.000+03:00

Director Miranda July, director, actress, scriptwriter and editor of Me and You and Everyone We Know (also a blogger) says she chose her last name herself, July being the month in which she is more creative... Well looks like she is a creative girl all through the year... one of the freshest films I've seen lately... The girl, despite her pinkish, a bit wacky, fragile look, sure has balls, artistically speaking...

The Sound of Istanbul

2006-04-18T13:22:00.000+03:00

Although I've never been to Istanbul, I feel I know this city through the stories of My Special Turkish Friend together with whom I have watched both Fatih Akin's Gegen die Wand and his more recent documentary, Crossing the Bridge - The Sound of Istanbul.

To me, Istanbul is a city as mysterious as the voice of Sezen Aksu, one of the singers who appear in the film. Now, the movie goes quickly from one music style to another and from one artist to another and I must say the diversity of the music of Istanbul is quite striking... My Special Turkish Friend told me stories, which were not in the movie, about the tormented life of the mysterious Sezen Aksu... and other artists featured in the movie...

My favorite musician appearing in the documentary was a Canadian woman who liked Turkish folk music so much that she learned Turkish only to be able to sing her favorite folk songs...

After the movie me and my Turkish Friend engaged in one of our long discussions about life, Orient and Occident, the Ottoman Empire (by the way, Turks are not Ottomans and Ottomans are not Turks, so my friend insists), Turkish words which sneaked into Romanian, Sezen Aksu's lovers and the sad sad lyrics of some of her songs... all this over coffee while smoking vanilla flavored cigarillos and cooking nice stuff together on a small student dorm room stove and listening to more Turkish music... both of us coming from different cultures and having different mother tongues, communicating in a language foreign to both of us, but which we both knew, in a foreign country in which the majority of the population spoke a language both of us vaguely knew... and still getting along so damn well...

I miss Istanbul although I've never been there... or maybe it's My Special Friend I miss...

ce faci cand prietenii tai sunt in alte tari

2006-04-07T14:10:00.000+03:00

si n-ai nici bani de bilet... si ti-a mai expirat si pasaportul... si politia sub a carei jurisdictie esti e taman in partea opusa a tarii fata de locul unde salasuiesti si muncesti tu...

intai a fost zazie

2006-04-07T13:34:00.000+03:00

abia apoi amelie:

atentie se doarme

2006-04-06T13:41:00.000+03:00

Intr-o camera unde cineva doame, somnul pluteste in aer, te narcotizeaza si te incetineste. E foarte greu sa fii treaz intr-o camera unde se doarme. E o adevarata lupta cu pleoapele grele care vor sa se inchida si cu gura care vrea sa scoata un cascat rasunator. Unde se doarme, aerul e greu si spatiul se stramteaza, fotoliile se fac tot mai comode si cafeaua nu mai are nici o putere, asa ca: TREEEZIREA!

Mr. Vonnegut's advice

2006-04-04T12:50:00.000+03:00

This drawing is from Kurt Vonnegut's "Slaughterhouse 5" and the medallion squeezed between those sketchy tits contains a very good piece of advice.

All of Mr. Vonnegut's books contain such drawings and wise advice, coming especially from the author's favorite character, his alter ego, Kilgore Trout.

This author's philosophy is very Zen, but very personal at the same time. He manages to see things very clearly and accept them all for what they are. He deals with all the evils of the world, but at the same time he avoids becoming tragic and gives a funny touch to the least funny situations.

Today somebody gave me a piece of advice straight out of a Kurt Vonnegut book and it came in very handy, it made me see the bright side of a grim situation.

For all the people with tragedian tendencies (like me) I have a piece of advice of my own: Take Mr. Vonnegut's advice.

I got fooled by lemony snicket

2006-04-03T16:31:00.000+03:00

Maybe I am surrounded solely by serious people who don't like playing tricks on other people, or I'm such a stuck up person that others don't dare to horse around with me...

Nevertheless, Lemony Snicket's PR people were playful enough to send an April Fool's Day newsletter, teasing people (including me) about the possible contents of the last book dealing with the adventures of the Bauldelaires due to appear on October the 13th 2006:

Yes, the Baudelaire siblings’ difficult journey comes to a triumphant end.
Yes, their parents are very happy with their new home.
Yes, Klaus Baudelaire does skip a grade and win a spelling bee.
Yes, Count Olaf gives each of the children a pony.
Yes, Beatrice is actually the hook-handed man.
Yes, they all live happily ever after, a phrase which here means “plus eternity times infinity!!”

lumea viseaza baloane

2006-04-03T15:05:00.000+03:00

Am observat ca unii oameni viseaza la calatorii cu balonul. Mai precis, exista in prezent 2 reclame print care asa zic.

Ambele merg pe idea ca, daca pica pleasca de bani pe cineva, individul respectiv isi va putea implini visul vietii lui si anume sa plece in lume cu balonul si/sau sa-si ia un balon personalizat (nelu, sex guru). Una e la un post de radio care ofera un premiu mare in bani si alta e la un imprumut bancar care nu necesita explicatii.

Ce as face eu cu nustiucate milioane? Nu stiu, dar nu cred ca as pleca in lume cu balonul. Pana una alta, oricum eu nu sunt in target, ca nici radio nu ascult si nici imprumuturi la banci nu fac.

Dar ma intereseaza la ce viseaza oamenii... si mai ales ma intereseaza fenomenul prin care se intampla ca doi oameni sa aiba cam in acelasi timp cam aceeasi idee... freaky...

the childish grownup

2006-03-30T16:04:00.000+03:00

Looks like maturity is sooo passe. The grownup of the 21st century is an eternal sneaker and bluejeans wearing teenager who keeps up with the latest on MTV 2...

An article in New York magazine enumerates some of the main features of this immature mature person... The adult as we now know him seems to be a species soon to be extinct...

interesting project

2006-03-29T11:24:00.000+03:00

learning to love you more

redhead obsession

2006-03-28T16:09:00.000+03:00

Browsing photo archives for professional reasons, I found my self stopping to check out (literally staring at...) some pictures featuring redheads.

To be honest I've always had a thing for paintings of medieval damsels in distress with almost transparent white skin and red hair, not to mention my admiration for one of Garcia Marquez's characters from "Of Love and Other Demons," with veeeeeery long red hair...

I loved that book not only for its contents, but also for the cover of the Romanian translation, which featured this particular redhead damsel, as paited by an English guy from the 19th century (John Everett Millais):

Aside from some nice pics, I've also bumped into some funny redhead communities, blogs, a line of clothes and stuff like the community of redheads against redheadism ...

Here's another one, dedicated to myself, the only reader and sole owner of this blog:

ratb-ul are si momentele lui bune

2006-03-24T12:01:00.000+02:00

Ca utilizator zilnic de ratb pot sa declar linistita ca am ajuns sa urasc aceste mijloace de transport in comun... mereu pline de oameni crizati si nervosi care nu ezita sa dea din coate sau sa urle ca din gura de sarpe cand ti-e lectura mai draga sau gandul mai frumos, sa-ti caute prin buzunare sau sa incerce sa te induplece prin cantece, balade si poezii sa iti umbli tu singur prin buzunare...

Exista insa si ore magice cand ratb-ul devine altceva... Cel mai mult imi plac ultimele curse, preferabil in trolee, autobuze si tramvaie care se retrag calm la depouri... drumul e intins, soferul e linistit si satul de ascultat radio-ul... oamenii sunt obositi si prin urmare calmi... locuri sunt berechet pentru toata lumea asa ca nu mai e nevoie de dat din coate...

Cam asa era atmosfera intr-un troleu care se retragea discret catre depoul Bujoreni ieri noapte:
Aer proaspat de dupa ploaie intra pe geam... drumul intins si fara ostacole, limpezit de ploaie... o donsoara bruneta de vreo 18 ani dormea sprjinita cu capul de geam... o fetita cu o caciulita galbena si cizmulite de guma verzi privea calma pe geam balanganindu-si picioarele mult deasupra podelei... o bruneta care se dadea blonda facea de zor insemnari intr-un carnetel despre numai ea stie ce... un nenea muncitor intarziat prea mult la sprit cu colegii dupa terminarea lucrarii se gandea amarat la treaba lui... un cuplu de studenti in anul 2, cool, cu conversii pe ei, discutau aprins despre ceva si mai faceau cate o pauza ca sa se pupe...

si troleul inainta silentios pe soseaua uda de ploaie ... si vantul batea... si eu eram numai bine aburita de bere ca sa am un zambet incrustat pe fata si sa vad doar jumatatea plina a paharului...

cine mi-a scris horoscopul

2006-03-13T15:20:00.000+02:00

Nu stiu altii cum sunt, dar mie nu-mi plac horoscoapele. In primul rand, nu-mi place nici una dintre zodiile mele, nici aia chinezeasca, nici aia europeana... Pur si simplu nu ma recunosc in descrierile zodiilor care mi s-au pus in carca... In al doilea rand, nu am incredere in cititorii astia in stele.

Vreau sa stiu cum se califica horoscopistii astia, de unde invata sa citeasca in stele si mai ales de ce.

Presupunand ca aceasta stiinta a cititului in stele e o mare abureala, atunci inseamna ca indivizii care scriu astfel de chestii se distreaza la greu, cel putin asa as face eu in locul lor.

O prietena de-a mea era distrata tare de un horoscopist de la un anumit cotidian care avea o problema cu zodia ei. Adica: respectivul horoscopist anunta zilnic numai dezastre pentru pentru zodia ei. Chestii de genul: "Astazi veti avea o zi proasta. Exista posibilitatea unui accident de circulatie grav. Probleme si certuri cu persoana iubita se intrevad la orizont. Cei casatoriti se poate sa divorteze in aceasta perioada."

Astfel de previziuni nu erau accidentale, respectivul horoscopist era zilnic pus pe rele in privinta zodiei prietenei mele. Sau poate asa ziceau stelele? Eu si prietena mea credem ca respectivul a patit-o cu cineva din zodia aia si se razbuna masluind ce zic stelele...

even count olaf has a blog

2006-03-10T14:56:00.000+02:00

Being still in the mood for a bit of "unfortunate events," through a misfortune, I bumped into Count Olaf's site and blog.

Seems the guy is not only infamous, but also famous...

who is lemony snicket

2006-03-09T18:52:00.000+02:00

If you only saw the miserable movie, "A Series of Unfortunate Events," you don't have the slightest idea how good the book is. The most annoying thing about the movie is that it gives an end to a story which is not yet finished.

The unfortunate series of books is supposed to have, of course, 13 unfortunate volumes. Up to now, Snicket published only 12. The 13th has not yet come out. I have only read 4 of the books... wish I could get my dirty hands on the rest of them.

I gave myself a treat by reading the fragment offered by the publishing house: a sample from the twelfth unfortunate book.

This Lemony Snicket guy is a master of literary irony and allusions. So the best part of the book, the word play, is lost in the movie.

The illustrations made by the Ill-Fated Illustrator, Brett Helquist, are also great.

I would also really like to get my hands on "The Unauthorized Autobiography" of Lemony Snicket.

Very mysterious and funny guy, unfortunately played by Jude Law in the movie.

(I love the dedications for Beatrice which never miss from the first page of every volume. The one that comes to mind now is: "To Beatrice: You will always be in my heart and in your grave," or something...)

Nonetheless, there are some facts we know about Snicket:

Name: Lemony Snicket. Age: Older than you. Occupation: Writer. Distinguishing Characteristics: Elusiveness. Favorite Hobby: Taxidermy, playing the harpsichord. Favorite Book: The Bears' Famous Invasion Of Sicily. Least Favorite Color: Pink. Least Favorite Food: Arsenic. Fond Hope: To make the general public aware of the troubles of the three Baudelaire children.

my oscars

2006-03-02T17:01:00.000+02:00

I have never been good at predicting who's gonna get the oscars, because I always let my own preferences get in the way. I think Oscars are mostly awarded on political grounds and preferences play little part in decisions.

I imagine a room of producers making a brainstorming on what to award and to whom and their leader saying something like: "this year, best actor in a leading role is a black guy and best leading actress must play a lesbian or vice versa" (no references to real life here)...

The only time I was happy with the Oscar was when American Beauty got it all and the most annoying victory was that of the bloody Titanic that wasn't pleased with getting loads of money, it had to take all the awards too...

I am not quite sure what the Academy's criteria for judging an actor's performance are, but one thing is clear to me: they sure like it when actors put on weight for a role and make themselves look different by wearing fake noses (see Robert DeNiro in Raging Bull, Charlize Theron in Monster and Nicole Kidman in The Hours).

But let's cut to the chase and get to this year's nominations. The funniest thing is that the two guys in Broke Back Mountain, Heath Ledger and Jake Gyllenhaal, are both nominated for best actor, the former for leading role, the latter for supporting role. The problem is that they appear on the screen for the same amount of time, they are equally gay and equally important for the movie. Maybe Ledger is older or something, or he appeared for 2,5 seconds more on the screen, or maybe he was the man of the lovely gay couple and Gyllenhaal was the girl...

(pardon me, I just remembered Gyllenhaal dies in the movie and Ledger doesn't, that's what makes the difference)

Actor in a leading role...
I really don't know to whom the Oscar will got to... sure hope it's not gay Ledger. Philip Seymour Hoffman in Capote is not bad, an the guy did really well in movies like Magnolia, Boogie Nights, 25th Hour, Cold Mountain and Punch Drunk Love. He sure is annoying as Truman Capote, and that is a good thing. So my Oscar goes to him.

The guy in Good Night and Good Luck is not half bad either. Mr. Phoenix playing Mr. Cash doesn't seem like a very big achievement to me. His acting manages not to suggest anything deep or surprising about Johnny Cash, or maybe that's the fault of the script. I haven't seen Hustle and Flow... so the guy in that movie might be the best for all I know.

Actor in a supporting role...
Of one thing I'm sure: William Hurt shouldn't get it...
My Oscar goes to Matt Dillon.
The real one might go to Gyllenhall or Clooney...

Acress in a leading role
Charlize Theron got it last year so she shouldn't get it again, although she wasn't bad as a new Erin Brockovich in the mine... Keira shouldn't get it either... not another pride and prejudice movie... please...
My Oscar doesn't go to any of these girls... I'm saving it for actress in a supporting role...
But I think Reese Witherspoon will get it...

Actress in a supporting role
Very tough choice here for me
I just love Frances McDormand, she is one hell of a gal and can have so many faces (the part in The Man Who Wasn't There is so different from the one in North Country and she does them equally well).
Amy Adams did great in Junebug, so cute and so annoying at the same time...
Rachel Weisz's character in The Constant Gardener is the best thing about the movie and she is lovely ...

Catherine Keener and Michelle Williams aren't bad, but not vey good either.
My Oscar goes to Weisz and I think the real one will also go to her...

Animated feature
The Oscar goes to Corpse Bride ... tim burton is the man...

Cinematography
The New World

Directing
Crash

Best picture
Crash

and so on and so forth.......

My only problem with the nominations is that Jarhead isn't mentioned...

de ce mama si nu tata

2006-02-28T18:01:00.000+02:00

M-a lovit brusc revelatia ca limba romana e mai mult mamofila decat tatofila. Ce vreau sa zic e ca limba nostra (care-i o comoara) are o multime de expresii care contin cuvantul mama, dar cu tata nu prea are nimeni nici o treaba:

mama naibii/masii (mama masii e deja culmea mamozitatii)
mama lor de... (tata lor de tarani!)
mama este numai una (tata este numai unul - e discutabil)
o mama de bataie (un tata de bataie)
la mama dracu' (la tata dracu')
mama ei de viata (tata ei de viata)
mama, mama! (interjectie)

Cam suspect... Cred ca spune despre noi ca suntem o natiune de mamosi si nu tatosi (mai ales ca acest cuvant nici nu exista).

Pe langa aceste discriminari la nivel lingvistic, mai exista si ziua de 8 martie pentru mame si nimic pentru tati. Nemtii si englezii au Ziua Tatalui si cu acesta ocazie tatii se distreaza la greu. O iau la picior prin oras cu bebelusi si carucioare dupa ei si beau bere la greu.

Hello Kitty vs. Emily the Strange

2006-02-15T13:10:00.000+02:00

I am amazed at how these cute little cartoon/comicbook characters make loads of money. They have communities of fans on the net, their own websites and blogs and most of all online shopping sites.

I was imagining this fat manager in suit and tie drawing up strategies for making more money out of Hello Kitty. I'm not so crazy about the mouthless white cat, although I can't say I'm not at all charmed by her pinky attitude and her mysterious cute little voice which comes literally out of nowhere since she has no mouth. Still many people (especially of the female sex) would pay double and even triple for a pencil, a t-shirt or anything, just because they've got the little kitty on.

Despite her appearence, this mouthless kitty is a real cool and calculated money making machine. She's got her own goody shops all over the world. But her realm is the internet. She's got sites and she's got a blog and she sure knows how to sell herself.

Emily the Strange is her opposite. She's anticute, antipink and has a touch of macabre, which makes her just as popular and salable. The fat manager behind Emily is even shrewder than the Hello Kitty guy (or are they gals?). He is playing with antisocial, anticapitalist stuff to make people buy buy and buy.

Aside from her darkly humorous jokes, Emily sure sells lots of goodies. In her spare time she inspires artists
goes on trips all over the world
and makes friends

dreptul de cumparator

2006-02-14T13:48:00.000+02:00

sau citind ziarele altora...

Da recunosc, mereu citesc ziarele altora in trolee, tramvaie, trenuri, autobuze si metroaie.

Si cu ocazia asta ma gandeam ca exista drepturi de autor, dar nu si de cumparator. Adica un om isi aduna toti maruntii din buzunar ca sa ia si el o libertatea, un prosport, o povestea noastra, si un parazit ca mine se aseaza strategic langa el in troleu si ii citeste ziarul pe gratis. Nu e corect. Poate ar trebui sa ii dau si eu detinatorului de ziar un leu acolo pentru articolul pe care l-am citit sau poza cu sanii nicoletei luciu la care am tras cu ochiul.

Recunosc ca eu nu imi iau nimic de citit prin trolee. Scuza ar fi ca oricum e aglomerat, dar adevarul e ca, fiind intre atatia oameni nu pot sa ma concentrez la citit, decat atunci cand vreau sa vad ce citesc ei, normal.

Interesante chestii mai citeste lumea prin trolee. Ieri, de exemplu, am tras cu ochiul la o donsoara cu ochelari care citea dintr-o carte... de rugaciuni...

Ziarele vedeta sunt libertatea si alea de sport...

Desi ma jur ca n-am dat banii in viata mea pe fituica sus numita, recunosc ca din ea citesc cel mai mult in tramvaie. De ce? Simplu: pentru ca are poze multe, titluri mari, si mai ales femei dezbracate... care atrag negresit privirea...

Exista totusi si anumite inconveniente atunci cand esti cititor clandestin. De exemplu, daca posesorul publicatiei observa ca tragi cu ochiul la ziarul lui, el se va opri mai mult la pagina cu plicticoasele stiri cu ultimele scumpiri la gaz si va trece rapid peste apetisantele pagini mondene si cu fata de la pagina 5, pe care o va privi indelung acasa la el, linistit pe WC...

dragostea-i ca si o raie

2006-02-14T13:42:00.000+02:00

de velantains eu atat vreau sa zic:

iubirebibeloudeportelan undedragosteneenimicnue oiubiredeneuitat neuitateleiubiri loveisintheair theairisinlove cineiubestesilasa lasa-ne lasa-ne

si
sa mor eu din dragoste ranita daca nu am dreptate...

topul cersetorilor

2006-02-09T18:45:00.000+02:00

Sunt la moda topurile celor mai bogati oameni de afaceri, celor mai de succes femei de afaceri, ceor mai a'dracu' lupi tineri ai managementului si asa mai departe.

Da' cersetorii de ce sa nu aiba si ei topul lor? Mi-ar place tare mult si un top al celor mai reusiti ratati.

Dar sa revenim la cersetori si inainte de a face publica lista cu cei trei castigatori as vrea sa mai fac 2 mentiuni. Am hotarat ca topul sa aiba doar trei locuri, nu fiindca nu ar fi destui cersetori care sa le ocupe pe restul, ci pentru ca ma intereseaza doar excelenta in cersetorie.

Acesti trei reprezentanti ai breslei cersetoresti se fac remarcati prin inovatie la nivel de self branding si perseverenta in urmarea strategiei de marketing alese. As vrea sa mai adaug si ca acest top a fost realizat dupa criterii eminamente subiective si, pentru ca toata lumea stie ca gusturile nu se discuta, nu o sa mai insist nici eu asupra acestui subiect.

1. Dadaistul din 41.
(Pentru cine nu-l cunoaste e cel mai avant-gardist dintre cersetorii Bucurestiului si de aceea primeste premiul special al juriului pentru inovatie in copywriting cersetoresc. Inovativ la nivel de comunicare a mesajului catre potentialii clienti, Dadaistul are un text care depaseste granitele inteligibilului, mai pe romaneste, in loc de text el improvizeaze o mormaiala complet originala, ceva de genul: uight790**I(%@@##$|+. Varsta lui e incerta; undeva intre 16 si 28 de ani si poate fi intalnit in tramvaiul viteza 41, dimineata)

2. Pensionara plangareata.
(De cel putin 4 ani, tanara doamna in jur de 60 de ani plange in hohote la intrarea in pasajul de la universitate. Juriul i-a acordat premiul special pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal)

3. Un individ pe care imi e greu sa il numesc cumva. (Cert e ca are peste 1 metru 80, o voce extrem de patrunzatoare de preot si un salariu de 2 milioane 8 sute care evident ca nu ajunge. Cantecul cu care isi vrajeste auditoriul contine versuri antologice de genul "vremea-i vreme vremuieeeeste, viiiata see toot scumpeeeste...")

Politically Incorrect

2006-02-07T17:52:00.000+02:00

Uneori mi se face asa o pofta sa fiu politically incorrect... sa fac misto in loc sa zic "vai saracii de ei."
Asa ca vor urma cateva posturi, mai corecte sau mai incorecte politically, impresii culese din minunatul tramvai viteza 41 si de peste tot din capitala noastra draga.

To be continued...

textu' la cutie

2006-02-01T10:58:00.001+02:00

De curand, treceam pe la raionul de lactate intr-un supermarket si m-a lovit brusc cheful sa cumpar niste lapte. Era cam ora inchiderii si poate din cauza asta nu am gasit decat cutii de lapte marca ZUZU, de care eu una n-am mai auzit.

Ca sa fiu sigura ca in ambalujul, cam dubios, e lapte si nu altceva, m-am uitat mai atent la ce se zice pe cutie. Si ia uite peste ce am dat:

Zuzu e lapticul care vrea sa te tina in puf si sa te alinte. E tandru, bland si atent. Nu-si doreste altceva decat sa aiba grija de tine din zori pana-n seara. Sa-ti tina de urat si sa te rasfete. Iar daca ai sa-l bei seara, inainte sa adormi, Zuzu o sa-ti gadile visele intreaga noapte. Te vei trezi zambind si vei simti nevoia sa soptesti in zori, „Bonjour mon Zuzu.”

M-a distrat textul, recunosc, si m-a pus pe ganduri, grele ganduri la raionul de lactate...
In ultima vreme ma tot intreb daca un om care scrie texte pentru reclame mai poate reactiona ca un consumator obisnuit. Adica, citesc si sunt atenta la genul asta de texte fiindca sunt ele demne de atentie sau doar in scopuri profesionale ca sa vad ce se mai scrie. Raspunsul la intrebarea asta nu l-am gasit, dar cert e ca pe lapticul ZUZU l-am cumparat si l-am luat la mine acasa (poate pentru ca era singur pe raft).

Mi-a placut mie si de Fulga care era o mare vaca la vremea ei, da' laptele nu l-am baut niciodata... deci una e sa-ti placa reclama alta e sa si cumperi produsul.

In alta zi am dat si peste iaurtul ZUZU si l-am cumparat ca avea si el text misto, dar cine vrea sa-l citeasca sa treaca pe la raionul lactate...

aici se ascut creioane

2006-01-30T20:45:00.000+02:00

continued...

Vineri seara, frig afara, ma indreptam incet spre casa cu nasul in fular dupa o zi in care am suferit o infrangere sangeroasa in lupta cu cuvintele... Mai precis: am stat toata ziua la un calculator dand din taste fara sa produc nimic satisfacator.

Asa ca, daca tot erau -17 grade afara, am hotarat sa fac o analiza la rece si sa-mi pun cateva intrebari esentiale si niscai cenusa'n cap, asa ca sa ma stimuleze.

Mi-am dat seama ca am uitat sa fac exact chestia care imi placea mie cel mai mult la scris si anume sa ma joc. In acelasi timp mi-a venit si o idee care va salva probabil viata acestui blog.

Blogul asta, care initial era in engleza, va fi in romana (o limba care mi se pare tot mai complicata cu cat o folosesc mai mult) si va fi un loc numai bun sa ma dau in barci, sa imi ascut creioanele si sa imi dau cu parerea de toti peretii!

Asa sa fie! (sa vedem cat ma tine)

am blogul meu sunt pionier

2006-01-30T20:21:00.000+02:00

Da am blogul meu ... sunt pionier... si am hotarat sa ma mandresc cu el...

Acum vreo doua luni am am auzit si eu de blog si am cerut explicatii. Explicatiile mi-au fost date, dar in mintea mea blogul asta era o chestie pentru computeristi si hackeri, deci nu de nasul meu... care daca ies de pe teritoriul limitat al butoanelor a caror functie o cunosc, busesc calculatorul...

M-am limitat deci sa ma minunez la ce se mai poate face pe internet si sa imi vad de ale mele... asta pana intr-o zi cand...

Am vazut niste instructiuni despre cum iti faci blog si mi s-a parut prea simplu ca sa fie adevarat... asa ca le-am urmat...
Si asa a iesit blogul asta anonim...

Imediat insa m-am si plictisit de noua jucarie fiindca nu prea ii vedeam rostul.
Dupa 2 saptamani in care l-am ignorat complet pe amaratul meu de blog, m-am gandit sa ii curm suferinta dand un clic pe delete.
Totul s-a schimbat inr-o seara geroasa de vineri, cand ...

To be continued...

I got it from carlos

2006-01-03T13:49:00.000+02:00

This Is Just to Say by William Carlos Williams

I have eaten the plums
that were in the icebox
and which you were probably
saving for breakfast

Forgive me
they were delicious
so sweet and so cold

first time is always hard...

2006-01-03T13:28:00.000+02:00

I am not sure how this thing works, so this is just a test...